Fiecare șorț este impermeabilizat, oferind protecție împotriva petelor și murdăriei. Lichidele nu penetrează materialul, iar curățarea se face ușor cu o cârpă moale. Cu o mărime universală, este potrivit pentru orice siluetă.

De-a lungul istoriei, șorțul de bucătărie a evoluat de la un simplu accesoriu de protecție la un element cu valențe estetice și culturale. În Antichitate, el era folosit de meșteșugari pentru a-și proteja hainele de murdărie. În bucătărie, șorțul a apărut în Evul Mediu, când era purtat de servitori și bucătărese pentru a face față muncii zilnice.

În secolele XVIII și XIX, șorțurile devin mai elaborate, reflectând statutul social. În gospodăriile burgheziei, ele erau decorate cu broderii și dantelă, în timp ce în casele oamenilor de rând își păstrau un scop pur funcțional. Secolul XX a transformat șorțul într-un simbol al gospodinei moderne, mai ales în anii ’50, când era asociat cu imaginea confortului și a eleganței în casă.

Astăzi, șorțurile sunt omniprezente în bucătăriile casnice și profesionale. Ele sunt realizate din materiale rezistente și practice, dar și din textile colorate sau cu imprimeuri vesele, devenind un accesoriu care îmbină utilul cu plăcerea. Șorțul continuă să fie o emblemă a creativității culinare și a pasiunii pentru gătit.